În perioada 22–29 aprilie, este marcată Săptămâna mondială a imunodeficienţelor primare, al cărei mesaj, destinat profesioniştilor şi autorităţilor din domeniul medical, este „Testează! Diagnostichează! Tratează!“. Cu acest prilej, publicăm un amplu articol privind imunodeficienţele primare la adulţi, precum şi despre perspectivele diagnostice şi terapeutice ale acestora în ţara noastră. Semnează: dr. Nicolae Miron, dr. Irena Manea, dr. Vasile Feldrihan, conf. dr. Ioana Berindan-Neagoe, prof. dr. Victor Cristea.

Rubrica In vitro şi-a propus să ilustreze importanţa cercetării ştiinţifice fundamentale şi a investigaţiilor paraclinice în diagnosticul diverselor afecţiuni. Un exemplu aduce dr. chim. Aneta Şerbescu, cu argumente în favoarea utilităţii lavajului bronhoalveolar în diagnosticul proteinozei alveolare. Cu acest prilej, relansăm invitaţia specialiştilor din întreaga ţară, de a împărtăşi colegilor din cazuistica proprie.

După ce în numărul trecut al săptămânalului nostru au descris diagnosticul inegalităţilor de lungime ale membrelor, dl prof. dr. Gh. Burnei şi colab. finalizează abordarea acestui amplu subiect cu predicţia şi principiile de tratament ale patologiei amintite.

 

 

 

   Editorialul din nr. 4/2010 al revistei PNEUMOLOGIA are drept subiect Vaccinarea BCG – prezent şi pespective şi este semnat de Cristian Didilescu. Schimbările majore presupun producţia unui vaccin care va oferi protecţie împotriva bolii pulmonare la adult, va putea fi folosit la populaţiile la care BCG a fost larg utilizat, acolo unde există o înaltă prevalenţă a sensibilităţii tuberculinice non-specifice, acolo unde o mare proporţie a adulţilor a venit deja în contact cu BK. Un obiectiv important îl reprezintă realizarea de infrastructuri genetice nepatogene, capabile de stimulare imunologică. Vaccinurile ADN sunt alcătuite din plasmide ADN care conţin gene ce codifică sinteza unui anumit imunogen. (...)

   În editorialul revistei JOURNAL OF CLINICAL ONCOLOGY – ediţia în limba română – nr. 3/2010, Control local mai bun în cancerul rectal: agenţii radiosensibilizatori sau doza de radioterapie?, autorii (Tepper J. E. şi Wang A. Z.) subliniază importanţa clinică majoră a găsirii strategiei optime pentru creşterea eficienţei terapeutice, dar cu efecte adverse cât mai mici. În cancerul rectal, adevărata ţintă a chimioradioterapiei nu este masa tumorală propriu-zisă, ci prelungirile microscopice ale tumorii, neabordabile chirurgical. Un control local mai bun poate fi obţinut fie prin creşterea dozei de radioterapie (limitată de necesitatea evitării lezării intestinului subţire, a vezicii urinare etc.), fie prin utilizarea agenţilor radiosensibilizatori – medicamente ce „sensibilizează“ selectiv procesul neoplazic la radioterapie. (...)